O întâmplare recentă care denotă manifestarea implicită a karmei. Nu este o întâmplare fericită dar nici nefericită, poți contempla asupra cauzalității imuabile din esența ei. Atât!
”Karma is a bitch indeed!” or ”It’s just divine justice!”.
În urmă cu câteva luni mă aflam în restaurantul meu preferat din Bali, un loc unde merg aproape în fiecare seară. Se numește Sayuri Healing Food. Seară de seară este muzică live, câteodată open mic, miercurea, am impresia. Am avut zile memorabile aici. Dacă ești vegan sau vegetarian, mâncarea de aici este foarte raw și o să îți placă nespus de mult.
După ce se încheie programul de muzică, oamenii se strâng ad hoc cu tobe, chitări și alte instrumente și fac jam session. Aici, un tip egiptean care provine dintr-o cultură realmente toxică din punct de vedere al percepției și concepției pe care o deține despre femei dar și despre bărbați, este și singurul om din acest ambient pe care l-am văzut vreodată în altercații și conflicte verbale inițial și amortizate de oameni care s-au pomenit fără de voie parte din încăierare. Este o mână de om. În opinia mea, este stupid până și faptul că se încumetă să zbiere la alți bărbați care ar putea să îl anihileze cu o singură mână.
Omul cânta la tobe într-o seară și m-am alăturat și eu să fac câteva acorduri cu chitara. Au început istericalele, că de ce stric muzica grupului, când grupul, de fapt, abia aștepta ca eu să mă alătur cu energia și prezența mea, ca d efiecare dată. I-am cerut să se calmeze că nu este vorba despre cât de bine sună muzica ci despre faptul că ne-am srâns cu toții într-un spațiu sacru și cântăm ode Divinului. Nu a înțeles! Ba chiar m-am prins de mâini gata să se războiască cu mine! I-am zis ”Omule, revino-ți! Nu vreau să mă cert cu tine! Vezi-ți de treaba ta și lasă să fie!”. Într-un mod benefic și cu credința că cel mai inteligent cedează mereu, conflictul s-a stins. Evident că eram oricând pregătit să îl scot afară, am o parte masculină din mine pe care nu o pot neglija dacă cumva ar fi nevoie! Însă Slavă Domnului că totul s-a dus așa cum a venit. Nu eram primul care ajunsese cu el în această situație neplăcută.
Aceasta este doar o parte a poveștii. În urmă cu vreo două săptămâni, a fost aniversarea restaurantului și omul și-a făcut de cap. Doar că de data asta, nu mai erau oameni care să lucreze cu ei și să se abțină. Erau grupuri de turiști arțăgoși care abia așteptau să găsească un motiv de țandără.
Pentru că nu învățase din evenimentele anterioare, omul nostru a procedat la fel! Eram chiar lângă și am văzut ca într-un deja-vu totul. A început să strige incontrolabil la cei noi care se alăturau să cânte. L-a luat de mâini pe unul dintre ei. De data asta, staff-ul i-a condus pe toți afară iar egipteanul s-a pomenit singur cu vreo 10 hăndrălăi flămânzi de bătaie lângă el. Nu știu ce s-a întâmplat, dar am înțeles că nu a fost foarte drăguță urmarea.
Morala: violența este o spirală care nu se termină niciodată. Violența naște violență și nu poți schimba un comportament violent cu altul la fel de violent, ci cu un exemplu. Totuși, karma are rostul și felul ei de a se manifesta. Este judecata lui Dumnezeu! Dreaptă! Așa cum este ea! Lucează cu tine, om drag înainte de a ieși în lume! S-ar putea să fie un act salvator! Din toate punctele de vedere!
Ce ți-e și cu karma asta!
”Vai de cei învinși!” (”Vae victis!”) obișnuiau să zică generalii romani când câștigau o campanie! … ”Dar vai și-amar de învingători!”, aș adăuga sincer eu.
