Cuvântul ”demon” este un cuvânt inventat de voințele malițioase ale creștinismului timpuriu pentru a adânci starea de dualism și pentru a pune în opoziție omul sau pe Dumnezeu cu ceva. Deși Satan, a fost el însuși creat de Dumnezeu într-o zi de Vineri, logic, Dumnezeu nu se poate afla în opoziție cu absolut nimic.
Cuvântul ”diavol” sau ”demon” nu exista în trecut. Scopul ocult al marilor prelați de a umbri natura divină umană prin instrumente manipulative de control stă la baza ocultării acestui cuvânt. În trecut, prăpastia dintre ”bine” și ”rău” nu era atât de mare iar lumile inferioare nu erau atâta de înfricoșătoare pentru om. Până la urmă, dimensiunea noastră se află în astralul inferior, că vrem sau nu vrem să acceptăm.
Original, aflăm că existau ”spirite rău-voitoare” care se ocupau de influențarea liberului arbitru al oamenilor. Asocierea dintre ”daimon” și ”spirit-rău” este o acțiune malefică în sine, întrucât zestrea etimologică a cuvântului grecesc ”daimon” nu avea o conotație deloc negativă. ”Daimon” (grec. δαίμων) era de fapt un cuvânt folosit în operele platonice și socratice, înseamnând ”zeu” sau ”putere” și este asociat cu ceea creștinii aveau să numească mai târziu ”Înger păzitor”, o formă de exprimare a Voinței Divine sau cu alte cuvinte, Sinele autentic, Atman.
Spirit malițios persan care lega sufletele oamenilor
Conform scrierilor eline antice, ”daimonul” era considerat ”ceva divin”, ”zestre divină” care se asunde în noi. Un soi de zeitate personală. Evident că teologia creștină restaurată în urma distrugerii oricăror urme de școli de mistere antice și care își propunea abolirea (destul de comunistă) a oricărei forme de individuație, de originalitate și de avânt personal, lăsând puterea doar în mâna clericilor, cu o mână vicleană a inventat acest construct verbal care avea să repudieze orice înseamnă divin în interiorul omului.
Astfel, peste noapte, cu un singur cuvânt a fost descompusă legătura dintre om și Sursa sa. Asta este în sine o mișcare diavolească! Ideea de la care au plecat era desființarea suveranității individului și anularea completă a Voinței sale cu scopul transformării omului într-un păpușă-ventriloc obedientă și ascultătoare. Normal că nu le plăcea ca omul să aibă VOINȚĂ PROPRIE, adică LIBER-ARBITRU! Agenda principală a spiritelor rele este anularea liberului-arbitru și inserarea unor credințe limitative ultra-materialiste și egoiste care duc nicăieri.
Într-o altă ordine de idei, cuvântul ”eudaimonia” care este un derivat de ”daimon”, înseamnă ”spirit bun” sau ”fericire” și reprezintă un curent filosofic de maximă importanță. Aristotel susținea că fericirea durabilă este o consecință a asimilării virtuților în viața noastră prin intermediul ”phronesis”, adică înțelepciune practică ce ține de construirea unui caracter solid. Caracterul, fiind o expresie vizibilă a karmei.
Cuvântul ”daimon” provine din δαίομαι (daíomai, “a despărți”) iar eudaimonia are de-a face cu activitatea de a ”despărți” ceea ce este corect și bine de ceea ce nu este aliniat la Voința Divină, la etica universală. Astăzi umanitatea s-a deplasat excesiv spre extrema opusă eudaimoniei, în zona filosofiei hedoniste, a plăcerii momentului.
Așadar, filosofia ocultă care a ascuns adevărul de oameni vreme de milenii, a transformat singura legătură a omului cu Divinul într-un concept malefic. Sinele tău divin a fost metamorfozat ingenios și machiavelic în exact opusul său pentru a se pierde urma conexiunii cu Dumnezeu. Acum, după atâta amar de ani de presiune a inconștientului colectiv, dogma funcționează de la sine. Imediat ce apare în conștiința ta faptul că ești la bază direct conectat la Sursă, vine la pachet și cu sentimentul de neputință sau vinovăție. ”Nu se poate! Este imposibil!”, ”Doar preotul este mijlocitor!”. După mine, să mijlocească pentru el, va avea nevoie, la fel cum fiecare va fi nevoit să mijlocească pentru sine în transcendent!
