Există un trist adevăr pe care îl văd încă după foarte mult timp. Parcă s-a mai schimat puțin azi, însă oamenii pare că sunt tot mai atrași de mrejele egoului lor. Nu este totul despre manifestare așa cum și vindecarea este doar un pas, uneori ciclic și recurent în noianul imens pe care îl numim spiritualitate.
Câte cursuri de manifestare a vieții ideale cunoști? Nenumărate! Totuși, s-ar putea ca pe termen lung, dacă vrei cu adevărat bunăstare și prosperitate, magia, alchimia și științele esoterice să nu fie deloc calea ușoară, ci calea grea și anevoioasă. Dacă ai pătruns în spiritualitate cu ideea de a-ți valida anumite laturi ale personalității tale, să faci bani sau să devii vindecător, să știi că egoul nu te duce niciodată la ape liniștite și la pajiști verzi. Ba dimpotrivă! S-ar putea ca la un momentdat, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, să ajungi să devii victima propriilor tale dorințe.
Dacă prin spiritualitate tot ceea ce înțelegi înseamnă ”bani” sau ”terapia bolilor”, află că nu numai că nu este de ajuns, dar viața te va forța să vezi alte lucruri. Dacă stai toată ziua în mână cu ”dicționarul bolilor” scris de Jaques Martel, să știi că faci bypassing și că raționalizez prin încercarea timidă de a-ți explica hazardul unei lumi pe care nu o poți explica și în care nu ai siguranța că ai ajuns pentru că ai ales, ci doar pretinzi că ești venit cu liberă alegere pentru că așa ai citit în cărți moderne despre reîncarnare.
- Dacă citești budismul clasic, vei afla că ești aici prin într-o roată nesfârșită a suferinței numită Samsara;
- Dacă iei în considerare creștinismul biblic sau gnostic, afli că ești aici într-un exil ori pentru că ai fost înșelat adus pentru a popula o lume inferioară ca vibrație;
- Dacă mergem pe premisele lui Carlos Castaneda, vei înțelege că suntem ”humaneros”, ființe crescute pentru a servi ca hrană energetică unor prădători cosmici care s-au infiltrat în mentalul nostru
- După teoria filmului Matrix, ni se dezvăluie același lucru. Suntem ”baterii” care alimentează alte ființe superioare ca inteligență.
În toate aceste teorii, există o doză de adevăr! Suntem ființe amnezice care au uitat de unde au venit și nu cunosc domeniul spre care se îndreaptă. Da, evident că poți pretinde că îți cunoști proveniența, însă nu sentimentul pe care îl porți și îl numești adevăr poate că este mai degrabă fondat pe speranță decât pe adevăr. Scripturile zic toate același lucru! Că vrei să le crezi, că nu vrei, este mai departe fix alegerea ta! Dar s-ar putea să fie decisivă pentru tot ceea ce urmează în existența ta de acum înainte!
Întrebări precum cele de mai jos s-ar putea să revină recurent în viața noastră și s-ar putea ca la urma urmei să fie singurele care contează cu adevărat!
- ”Cine sunt?”
- ”De ce sunt aici”
- ”Încotro mă îndrept”
- ”De unde vin?”
Nu pot să îți demonstrez concret faptul că poți atinge o stare de elevare spirituală care relevă uniunea cu sinele și transcenderea Samsarei, însă așa cum vezi că legea atracției funcționează, așa îți pot comunica sincer și că alte lucruri sunt reale. Un postulat salvator vehiculat de orice tradiție spirituală autentică este următorul: ”Cunoaște-te pe tine însuți!”. Aici s-ar putea să fie chintesența a tot ceea ce cauți. În interior! Cunoașterea de care vorbesc este pură experiență, nu este limitată la rațiune și nici la sentimente frivole de căutare a unui confort material ori a siguranței sau a unei vieți cât se poate de predictibile.
Marea majoritate a celor care au pătruns în lumea spirituală sunt atrași ca de un magnet de experiențe non-mistice, laice și uzuale. Aplică niște principii care le oferă o doză de abundență și prosperitate, însă ei nu au avut niciodată o experiență metafizică care să le zdruncine ființa și să le arate că timpul pe acest pământ este finit și este în același timp o resursă care nu poate recuperată odată ce este irosită. Da, timpul se poate pierde! Clepsidra ne arată asta atunci când vedem că avem doar o cantitate foarte mică de nisip care se scurge.
Timpul poate fi un aliat sau poate curge împotriva noastră! De ce? Pentru că acest trup în care ne-am născut are limite și este supus unor legi fizice. Una dintre aceste legi este îmbătrânirea. Celulele se degradează ușor și devin pradă neființei. Eu nu mai mușc pseudo-filosofia prezentificării eterne fără substanță. Eckhart Tolle a făcut mult bine însă a făcut și mult rău prin transformarea oamenilor în ultrași ai unui prezent hedonic. Poate că mesajul principal ar fi fost altul, însă efectul este o stare morală degradantă și o renunțare voită la propria identitate și putere în detrimentul unei stări legumicole de lobotomie auto-acceptată.
Deci vrei nu vrei, prezent sau absent, timpul te va ajunge din urmă și vei fi nevoit să transcenzi, să descoperi planuri care depășesc în înțelegere ”terapia” și ”manifestarea”, pentru că la urma urmei, ce vrei să terapeutizezi? De aici pleci fără de trup! Ce vrei să manifești când pleci de aici fără nicio bogăție?
Diferența dintre goana după virtute și goana după viciu, apare din viziunea originală corectă asupra vieții. Gonind după vicii, vei sfârși într-un final pe când dacă vei căuta să devii o persoană mai bună care să servească umanității cât mai bine, acest lucru nu va pieri niciodată, ci va rămâne în eternitate. Aici apar și curentele clasice eline pe care le regăsim și în filosofiile orientale:
- Concepția socratică: doar cei săraci care nu au ce pierde, sunt fericiți
- Concepția aristoteliană: doar cei care mănâncă bine, sunt înstăriți, au prietenii aproape și se înțeleg cu familia, sunt fericiți
- Concepția epicuriană: îndepărtează toate cauzele suferinței și persoanele negative din viața ta
- Concepția stoică: viața înseamnă suferință și fericirea provine din înfruntarea serenă a tuturor obstacolelor;
- Concepția hedonică: fericirea provine din ceea ce îți oferă plăcerea de moment
- Concepția eudaimonică: fericirea durabilă are legătură cu o viața etică și morală de excepție
Toate sunt bazate pe un compas realist, însă doar eudaimonia pare să fie un construct filosofic care să stârnească în umanitate dorința de transcendent.
”Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”
(Matei 16:9-34)
