Când ne respectăm rădăcinile, ne onorăm strămoșii care trăiesc și astăzi în ADN-ul nostru. Această atitudine de smerenie și onoare pe care o aducem celor care ne-au stat înainte până la primul bărbat, Adam și prima femeie, Eva, acționează precum un balsam pentru genele noastre.
Locul natal are legătură deasemenea și cu sentimentul de acasă și cu senzația de căldură și de primire de la mama pe care am simțit-o la prima îmbrățișare de după naștere.
Adesea, Viața, ne pune față în față cu persoane sau evenimente care ne ajută să ne expandăm definiția despre iubire astfel încât să rezoneze cât mai mult cu cea universală.
De aceea, adesea, nu mereu, părinții noștri sunt cei care ne-au făcut rău în viețile anterioare, ne-au asuprit sau dezonorat. De aceea relațiile cu ei pot fi uneori foarte tensionate fără a avea nicio justificare rațională.
Când transcenzi suferința și identitatea, descoperi iubirea ca principiu universal. Atunci, corpul tău se reîmprospătează iar antecesorii tăi se bucură și surâd. Razele zâmbetului lor răsare din măduva osoasă și hrănește cu lumină întregul tău sistem psiho-somatic. Gândește-te că tu ești succesul tuturor generațiilor și cununa lor.
Ești privilegiat să faci munca pe care ei nu au avut ocazia și posibilitatea să facă. Să urci pe Scara lui Iacob până la Dumnezeu, să lucrez cu tine, să vindeci toate acele răni ancestrale pentru tine, pentru ei și pentru urmașii tăi deopotrivă.
