Epoca Antică (Înainte de 1000 î.Hr.)
- 10.000 î.Hr.: Thoth, egipteanul, este creditat ca inventator al scrierii, matematicii, astronomiei, medicinei și muzicii; cunoscut drept Alchimistul Suprem.
- 3400 î.Hr.: Athothis, o ființă zeificată, cu abilități de vindecare și învățătură.
- 3000 î.Hr.: Ayurveda, medicina indiană străveche, folosește aur procesat alchimic în remedii.
- 2650 î.Hr.: Imhotep, arhitect al primei piramide, filosof, astronom și vindecător.
- 2670 î.Hr.: Sosirea lui Hiram Ibif (Hermes), conform Francmasoneriei.
Texte și Învățături Antice (2000–500 î.Hr.)
- 2000 î.Hr.: Papirusul din Berlin.
- 1500 î.Hr.: Papirusul lui Ani.
- 1450 î.Hr.: „Cartea Morților” din Egipt.
- 1364 î.Hr.: Faraonul Akhenaton redescoperă Tăblița de Smarald și introduce o religie monoteistă bazată pe scrierile lui Thoth.
- 650 î.Hr.: Zoroastru, filosof persan, considerat o altă reîncarnare a lui Thoth.
- 500 î.Hr.: Alchimia apare în China.
- 450 î.Hr.: Filosoful grec Empedocle introduce teoria celor patru elemente.
- 400 î.Hr.: Platon extinde teoria lui Empedocle în „Timaios.”
Antichitatea Clasică (350 î.Hr.–500 d.Hr.)
- 350 î.Hr.: Aristotel adaptează teoria celor patru elemente.
- 332 î.Hr.: Alexandru cel Mare descoperă Tăblița de Smarald la Siwa și comandă traduceri grecești.
- 300 î.Hr.: Alchimia devine populară în China.
- 100 î.Hr.: Maria Prophetissa inventează Bain-Marie (baia de apă).
- 32 d.Hr.: Apollonius din Tyana introduce învățăturile Tăbliței de Smarald în Occident.
- 400 d.Hr.: Biblioteca din Alexandria este distrusă, pierzându-se lucrările lui Apollonius.
Evul Mediu (500–1500 d.Hr.)
- 650 d.Hr.: Prima traducere supraviețuitoare a Tăbliței de Smarald apare în cartea arabă „Cartea lui Balinas.”
- 790 d.Hr.: O altă traducere a Tăbliței de Smarald apare în „Kitab Sirr al-Asar.”
- 711 d.Hr.: Maurii aduc texte arabe alchimice în Europa.
- 865–925 d.Hr.: Rhazes (Al-Razi), medic și alchimist arab.
- 980–1037 d.Hr.: Avicenna (Ibn Sina), medic și filosof persan renumit.
- 1144 d.Hr.: Robert of Chester traduce primul tratat alchimic occidental, „De compositione alchemiae.”
- 1200–1280 d.Hr.: Albertus Magnus scrie „De mineralibus.”
- 1235–1316 d.Hr.: Ramon Llull dezvoltă „Ars Magna.”
- 1317 d.Hr.: Papa Ioan al XXII-lea emite o bulă papală împotriva falsificărilor alchimice.
Renaștere și Epoca Modernă Timpurie (1500–1700)
- 1493–1541: Paracelsus revoluționează medicina folosind alchimia; dezvoltă teoria „tria prima.”
- 1530: Georgius Agricola publică „De re metallica,” un text fundamental despre minerit și metalurgie.
- 1564: Heinrich Khunrath publică „Amphitheatrum Sapientiae Aeternae.”
- 1602–1680: Athanasius Kircher publică lucrări despre simbolismul alchimic.
- 1620: Publicarea „Gloria Mundi,” un text-cheie alchimic.
- 1661: Robert Boyle scrie „The Sceptical Chymist,” marcând tranziția de la alchimie la chimie modernă.
Iluminism și Timpuri Moderne (1700–1930)
- 1702: Georg Stahl dezvoltă teoria Flogistonului.
- 1774: Joseph Priestley izolează oxigenul („aer deflogisticat”).
- 1789: „Traité Élémentaire de Chimie” al lui Antoine Lavoisier fundamentează chimia modernă.
- 1930: Carl Jung și Manly P. Hall studiază și interpretează simbolismul alchimic în psihologie și filozofie.
