Cronologia Simplificată a Alchimiei și Istoriei Conexe

Epoca Antică (Înainte de 1000 î.Hr.)

• 10.000 î.Hr.: Thoth, egipteanul, este creditat ca inventator al scrierii, matematicii, astronomiei, medicinei și muzicii; cunoscut drept Alchimistul Suprem.
• 3400 î.Hr.: Athothis, o ființă zeificată, cu abilități de vindecare și învățătură.
• 3000 î.Hr.: Ayurveda, medicina indiană străveche, folosește aur procesat alchimic în remedii.
• 2650 î.Hr.: Imhotep, arhitect al primei piramide, filosof, astronom și vindecător.
• 2670 î.Hr.: Sosirea lui Hiram Ibif (Hermes), conform Francmasoneriei.

Texte și Învățături Antice (2000–500 î.Hr.)

• 2000 î.Hr.: Papirusul din Berlin.
• 1500 î.Hr.: Papirusul lui Ani.
• 1450 î.Hr.: „Cartea Morților” din Egipt.
• 1364 î.Hr.: Faraonul Akhenaton redescoperă Tăblița de Smarald și introduce o religie monoteistă bazată pe scrierile lui Thoth.
• 650 î.Hr.: Zoroastru, filosof persan, considerat o altă reîncarnare a lui Thoth.
• 500 î.Hr.: Alchimia apare în China.
• 450 î.Hr.: Filosoful grec Empedocle introduce teoria celor patru elemente.
• 400 î.Hr.: Platon extinde teoria lui Empedocle în „Timaios.”

Antichitatea Clasică (350 î.Hr.–500 d.Hr.)

• 350 î.Hr.: Aristotel adaptează teoria celor patru elemente.
• 332 î.Hr.: Alexandru cel Mare descoperă Tăblița de Smarald la Siwa și comandă traduceri grecești.
• 300 î.Hr.: Alchimia devine populară în China.
• 100 î.Hr.: Maria Prophetissa inventează Bain-Marie (baia de apă).
• 32 d.Hr.: Apollonius din Tyana introduce învățăturile Tăbliței de Smarald în Occident.
• 400 d.Hr.: Biblioteca din Alexandria este distrusă, pierzându-se lucrările lui Apollonius.

Evul Mediu (500–1500 d.Hr.)

• 650 d.Hr.: Prima traducere supraviețuitoare a Tăbliței de Smarald apare în cartea arabă „Cartea lui Balinas.”
• 790 d.Hr.: O altă traducere a Tăbliței de Smarald apare în „Kitab Sirr al-Asar.”
• 711 d.Hr.: Maurii aduc texte arabe alchimice în Europa.
• 865–925 d.Hr.: Rhazes (Al-Razi), medic și alchimist arab.
• 980–1037 d.Hr.: Avicenna (Ibn Sina), medic și filosof persan renumit.
• 1144 d.Hr.: Robert of Chester traduce primul tratat alchimic occidental, „De compositione alchemiae.”
• 1200–1280 d.Hr.: Albertus Magnus scrie „De mineralibus.”
• 1235–1316 d.Hr.: Ramon Llull dezvoltă „Ars Magna.”
• 1317 d.Hr.: Papa Ioan al XXII-lea emite o bulă papală împotriva falsificărilor alchimice.

Renaștere și Epoca Modernă Timpurie (1500–1700)

• 1493–1541: Paracelsus revoluționează medicina folosind alchimia; dezvoltă teoria „tria prima.”
• 1530: Georgius Agricola publică „De re metallica,” un text fundamental despre minerit și metalurgie.
• 1564: Heinrich Khunrath publică „Amphitheatrum Sapientiae Aeternae.”
• 1602–1680: Athanasius Kircher publică lucrări despre simbolismul alchimic.
• 1620: Publicarea „Gloria Mundi,” un text-cheie alchimic.
• 1661: Robert Boyle scrie „The Sceptical Chymist,” marcând tranziția de la alchimie la chimie modernă.

Iluminism și Timpuri Moderne (1700–1930)

• 1702: Georg Stahl dezvoltă teoria Flogistonului.
• 1774: Joseph Priestley izolează oxigenul („aer deflogisticat”).
• 1789: „Traité Élémentaire de Chimie” al lui Antoine Lavoisier fundamentează chimia modernă.
• 1930: Carl Jung și Manly P. Hall studiază și interpretează simbolismul alchimic în psihologie și filozofie.