Vedeți voi, dragilor, astăzi societatea trece printr-o adevărată psihoză terapeutică. Oamenii vor cu orice preț să se vindece dar nu realizează că postura în care se află este lipsită de putere. Sunt victime ale unei paradigme care le dau impresia că nu sunt îndeajuns, mereu caută să se schimbe, sunt neîmpliniți și insuficienți.
90% din problemele pe care le considerăm importante sunt de fapt iuzorii și create de analiza superficială a minții neastâmpărate.
Mă adresez aici tuturor celor care au curaj să vadă mai mult decât ce le oferă astăzi spiritualitatea new age! Paradigma vindecării este o cale a suferinței, a căutării insațiabile, o capcană totodată.
Există o concepție profund eronată, o cale scurtată egotic care pune lecția este înaintea emoției. Se crede că dacă ți-ai luat lecția, hop și suferința a trecut ca prin minune! Nimic mai greșit să mergi cu căruța înaintea boilor.
Cu toate acestea, câteodată, viața ne lovește vertiginos, neașpteptat și acolo unde ne durea mai tare.
Am întâlnit oameni care sufereau enorm din pricina atașamentului. Ei numeau iubire acel atașament dureros. Dar să fie iubirea neîmplinire? Să fie iubire atunci când judeci și critici partnerul că nu este în felul în care îți dorești tu să fie? Cu toții am trecut prin acestea… am învățat să ne deschidem inima treptat.
O clientă mi-a confirmat că a fost la mai multe terapii și că au încercat să depisteze cauza și lecția pe care are să și-o ia. Oameni buni, nu funcționează așa. Lecția căutată cu mintea este pură amăgire. Această lecție a suferinței nu vine imediat, ci în timp.
Calea cea mai bună atunci când te confrunți cu astfel de situații este ca în primă instanță să accepți că în sufletul tău are loc o furtună. Doar așa te poți pune la adăpost. O furtună nu se înfruntă. Nu te poți lupta cu stihiile naturii, în schimb, poți să asculți ploile torențiale de la fereastră până când sunt curmate de voia divină.
Când astfel de momente ajung în viața ta, nu căuta să le înțelegi cu mintea. Mintea nu poate cuprinde o informație atât de tumultoasă care în sine nu are explicații raționale sau explicații pragmatice pentru că sunt de natură afectiv-emoțională. Adică este vorba de o altă dimensiune, cea a trăirii, nu a gândirii.
Apoi, lasă timpul să treacă. Nu forța lucrurile pentru că vor deveni și mai tensionate. De ce să-ți prelungești experiența dramatică în loc să înveți cu adevărat din ea, trecând asumat prin vâltoarea lumii.
Cufundă-te în inimă, acolo unde se simte suferința respectivă și caută să nu alimentezi cu gânduri ceea ce simți acolo. Gândurile care acoperă simțirea, crează protecții în jurul ei. Gândești cu intelectul și simți cu inima. Aici este înțelepciunea care apare cercetând ceea ce nu poate descris, ceea ce este misterios.
Pentru a face această scufundare în emoția traumatică este nevoie să ai curaj și să îți dai voie să simți acel conținut blocat. Amână scenariile pentru altă dată.
Înalță-ți mintea spre esența ta, spre Dumnezeu! Astăzi trăiești într-o lume ”spirituală” în care cuvântul ”Dumnezeu” este de cele mai multe ori omis din limbaj ca și cum o voce ascunsă te oprește să îl rostești, așa este? Mai ales în Noua Spiritualitate care nu se dezice deloc de corectitudinea politică.
Căutăm tot felul de leacuri, terapii, răspunsuri, dar unde este înțelesul tuturor enigmelor? Nu la Dumnezeu?
Ce vei descoperi, om drag? Vei simți că în spatele suferinței este pură iubire! Nu răspunsul echivoc la întrebarea ”De ce mi se întâmplă chiar mie asta?!”.
La urma urmei, iubirea este răspunsul pe care îl cauți! Mergi pe scurtătură!
- Te astept la cursurile academiei noastre: Curs de psihoenergoterapie Modul 1A și Curs de Tarot și psihomagie
Foarte bun și interesant comentariu.
Referitor la orice fel de cursuri sau terapiii, din industria spirituală, toate sunt numai pentru oamenii bogați.
Cei amariti, doar Dumnezeu le rezolva pe toate , în modul cel mai limpede, EL nu cere bani. Decit credință.
Multumesc. Multa iubire
Multumesc. Multa iubire