CU CE SE HRĂNEȘTE INIMA? CU HAR.
Pentru că omul caută mereu să se reîntoarcă la natura lui reală, care este Dumnezeu. Inima nu se îmbuibă cu mâncare pentru că foamea ei este imaterială, nu are nevoie de pastile pentru că liniștea pe care o caută ea este atemporală și dincolo de lumea asta.
Natura umană este harică prin excelență. Harul este dătător de viață. Este viața însăși, este substanța inefabilă prin care lumea aceasta este susținută în forma în care este acum.
Fără Har, lumea s-ar prăbuși sub propria ei greutate pentru că nu ar avea sens iar fără iubirea viața nu ar prospera.
Revenirea la Har este căutarea insațiabilă a omului care se simte încă abandonat de brațele calde ale lui Dumnezeu.
Revenind, vreau să îți povestesc și ție un vis pe care l-am avut cu ceva ani în urmă.
Căutam să dorm și nu puteam. Era dimineață devreme și cățelul fostei mele iubite lătra de mama focului. Era parcă ceva demonic prin preajmă și nu îl puteam liniști în niciun fel.
Larmă mare și afară, pe stradă mașini claxonau și oamenii se certau între ei pe seama unor neînțelegeri banale.
Am căutat să mă retrag în interior și să evit cu orice preț explicațiile raționale: cum era posibil totuși ca la ora ora 5.30 dimineața toată realitatea matricială să o ia razna. Ce rutină matinală… era un peisaj cumplit.
Mi-am pus pătura în cap și perna deasupra cu gândul că voi reuși să adorm. Nici gând. Parcă zgomotul era într-un mod bizar făcut pentru mine. Cineva nu mă lăsa să dorm și căuta dinadins să mă trezească.
M-am pus în genunchi și am început să mă rog și să cer astâmpărul ”demonilor” care zgândăreau la stânga și la dreapta mea.
La scurtă vreme am căzut într-un somn adânc și m-am pomenit răpit în spirit de către două ființe care aveau atributul de ghizi angelici.
Acești m-au condus în câteva locuri inițiatice de pe Pământ. Inițiatic în sensul că mi se revelau adevăruri de nepătruns.
Am văzut o clădire care semăna cu o bancă. Era de un punct central al finanțelor mondiale și un demon mare stătea cu gura între pilonii ei și sorbea energia financiară a tuturor statelor îndatorate.
Și câte țări de pe planetă nu erau datoare vândute? Mai toate. Fără excepție!
Apoi am fost trimis pe un câmp de luptă unde am văzut un prădător cosmic răbzoinic care sorbea energia violenței. El înfricoșa oamenii mai întâi asmuțindu-i unul împotriva altuia după care se hrănea cu violența și atrocitățile comise de ei.
Am mai văzut și alte locuri, dar nu vi le zic. Nu acum!
Apoi am fost luat spre în sus și mi s-a cerut să pătrund dincolo de ”Matrice”. Deasupra stratosferei mă aștepta nimeni altul decât Mihail, șeful oștirilor îngerești. El se afla într-o sfera de lumină mare.
Până la el erau sute de metri și mă înălțam cu o viteză uluitoare pentru mine. Ființele mă purtau cu grijă și mă atenționau pentru ceea ce va să vină.
Din fiecare nor se forma câte o reptilă asemănătoare unui dragon komodo de aproape 50-100m lungime. M-am speriat.
Ghizii mei mă făceau un slalom cu mine, în duh fiind.
Am trecut cu bine de ei și de fiecare dată mă uitam în jos să văd dacă se întorc după mine. Nu puteau. Erau ca ierarhiile, odată ce treceai de câte unul pășeai pe o treaptă superioară unde ei nu mai aveau acces.
Arhanghelul Mihail mă aștepta impasibil în sfera de lumină (MerKaBa). Ființele mi-au permis să pătrund în interior dar ele au rămas în matrice pesemne că nu aveau puterea de a merge mai departe, ori nu era în misiunea lor care în fapt, eu eram.
MerKaBA este asemeni unui vehicul interdimensional, asemeni unui portal. Odată ajuns în interiorul ei nu am mai văzut nimic și am crezut sincer că am murit. Îmi auzeam doar respirația și aveam impresia că deasupra capului plutesc o serie de simboluri sacre de lumină ca și cum doar sufletul meu putea merge dincolo, iar ceea ce ținea de tendințele mele karmice nu.
Am avut o vagă impresie că mi-am dat ultima suflare când de fapt….
Ești curios să știi ce s-a întâmplat dincolo de portal?
- Te aștept alături de noi la evenimentele Seal Of Power.
