Egoul este perceput ca un adevarat “demon” in spiritualitatea de astazi, insa “karma” este vazuta in ochii oamenilor ca cel mai redutabil inamic pe calea spirituala. Stii si tu, atunci cand eviti un comportament sau il critici cu ardoare, sfarsesti prin a-l face. Ei bine, “karma” nu este un inamic, nici vreun “villain”, ci doar un principiu universal care poate fi rezumat la “orice cauza are un efect”.
Cu alte cuvinte, orice actiune pe care o duci la indeplinire aduce consecinte pe termen scurt, lung sau care se pot propaga intr-o viata viitoare. Adevarul este ca noi suntem expresia activa a karmei noastre. Toate acele parti nerezolvate din noi de fapt, ne conduc viata pentru simplu fapt ca sunt in umbra si sunt neconstientizate.
Karma se perpetueaza atunci cand faci actiuni pe care nu le poti constientiza, sunt instinctive si digerate partial de mentalul constient. Karma nu este un principiu definitiv, ci unul care poate fi metamorfozat. Karma si defectele umane nu au un scop in sine cu exceptia necesitatii de a fi rezolvate si depasite.
Nu ar trebui sa ne facem un scop din a ne depasi limitele, dar nici sa le lasam la voia intamplarii nu este corect. Putem in schimba incepe un proces de auto-observare a tendintelor noastre aparent “naturale”. Iata cateva exemple:
- faptul ca te enervezi usor atunci cand ti se cer anumite lucruri;
- simti sa bei in fiecare zi cafea pentru ca altminteri nu poti avea o stare productiva;
- simti sa parasesti usor o relatie daca lucrurile nu iti convin.
Inainte sa iti spui ca “asa sunt eu” ai curajul de a indeparta voalul care iluziei si intreaba-te mai degraba “care parte din mine este asa?”. Pentru ca in interior se afla mai multe euri care se cred “eu” si chiar ajung sa domine celelalte euri la un momentdat.
Jung mentiona ca destinul unui om este de a-si aduce la lumina gandurile inconstiente iar acela care nu face asta, va da vina pe karma sau pe destin. Sunt de acord cu aceasta afirmatie, insa cercetarile in neurostiinta confirma ca doar o mica parte din procesele de gandire sunt constiente, o mica parte inseamna undeva pana la 3%. Ceea ce nu pare deloc incurajator pentru un discipol care se afla la inceput pe calea spirituala.
A-ti imbratisa karma si tendintele naturale inseamna sa nu te opui unor fenomene inevitabile, ca de exemplu:
- faptul ca acum este o pandemie globala si viata sociala nu mai este la fel de savuroasa ca in trecut din cauza restrictiilor;
- faptul ca sotia sau iubitul, iubita, sotul te-au inselat;
- este friga afara si a nins;
- ti-ai lezat meniscul si nu mai poti sa iti faci posturile de yoga la fel ca inainte.
Acestea sunt doar cateva exemple. Tu iti poti gasi propriile tale exemple in acest sens. Unele lucruri nu se pot schimba, insa felul in care le percepi si sensul pe care il dai acestor evenimente fac cu adevarat diferenta intre o persoana constienta, care nu protesteaza in fata inevitabilului si o persoana care nu poate observa aceste aspecte.
O alta cale de a transcende karma este actiunea justa. Prin actiune justa intelegem actiune cu caracter impersonal care nu are de-a face cu binele tau, ci cu un bine mai inalt. Majoritatea actiunilor noastre ne aduc beneficii noua insa nu inseamna ca sunt si juste. Sunt necesare, ce-i drept, pentru ca avem un corp si o personalitate cu nevoi, dar asta nu insemna caacest gen de actiune ne aduce si o satisfactie spirituala.
Cand exitinsi dimensiunile lui “eu”, limitele dispar si apare ideea de “noi”. Atata cat esti dispus sa lasi de tine pentur noi, reprezinta nivelul tau de evolutie spirituala. Astfel, abundenta reala nu se refera la cat primesti ci la cat oferi altora. Un om bogat in interior este un om care are posibilitatea de a darui.
Zilnic, efectueaza actiuni care depasesc binele tau personal si se extind la nivelul intregului. Fa acte de altruism, gesturi de bunatate sau pur si simplu, ajuta pe altii in lipsa asteptarilor.
Exista mai multe dimensiuni ale karmei, dar acesta este un subiect diferit pe care il vom dezbate in viitor.
