Aceasta este o lecție despre compasiune și iubire necondiționată față de necuvântătoare. Ființe care coexistă cu noi, care au un limbaj cu totul și cu totul diferit și care percep lumea într-o manieră care este complet diferită de sistemele noastre de referință.
Frederikke provenea dintr-o familie daneză, cu o familie inițial monoparentală, mama ei decedase devreme iar tatăl, un influent judecător, a fost răpus de cancer în perioada când era era adolescentă. Blondă, cu ochii albaștrii și cu un suflet care depășea mărimea cu mult înălțimea ei.. chiar dacă nu era o fată deloc scundă. Zâmbea foarte mult și era blajină, cred că avea la activ cel puțin 700 de ore de yoga acumulate în diferite școli de teacher training din Rishikesh, Dharamsala și Manali. Nu predase deloc dar totuși se gândea proactiv la acest lucru. Ea încă mai dorea să acumuleze cunoaștere pe partea de filosofie yoga, ceea ce era desul de dificil în Rishikesh.
Ne-am întâlnit într-o cafenea din Rishikesh iar ea era mereu primul client. Mă uimise faptul că cineva reușise să mă întreacă în acest sens. Nu mă prea obișnuiam cu ipostaza de secund la cafenea. Totuși, mă fascina compania ei, așa că am legat o prietenie foarte frumoasă. Când am ajuns în Rishikesh ne-am conectat ca într-o bulă energetică mai multe persoane iar după aproximativ o luna și jumătate energia s-a schimbat, cercul a început să se închidă și fiecare și-a făcut cunoscut planul: fiecare a plecat spre locul său mai bogat și mai bun.
După ce mi-am terminat trainingul de Phowa (transferul conștiinței) pe un versant himalayan de pe lângă mănăstirea Menri, care aparținea liniei budiste tibetane Bon, Frederikke mi-a trimis un mesaj:
- F: ”Hey Adi! Ce faci? Tot în Solan? Haide în Kerala! Este foarte ”shanti” acest loc!”
- A: ”Yo, Fredderike! Mi-ar plăcea să ajung acolo cu tine! Spune-mi unde în Kerala te afli?”
- F: ”Plănuiesc să merg într-o zonă mai retrasă, la Shivananda Ashram! Sunt în Varkala acum! Este off-season, sunt oameni puțini și cred că te-ai potrivi bine aici. În plus, totul este extrem de ieftin..”
- A: ”Imediat ce termin phowa, voi zbura spre Varkala! By the way, simt că m-am izolat cam mult în ultima vreme și când am auzit de ocean și plajă parcă mi s-a aprins un beculeț!”
Ceea ce am experimentat în Himachal Pradesh la inițierea în phowa este un subiect pe care îl voi dezbate într-o altă pastilă de alchimie sau probabil în foarte multe altele care vor urma datorită complexității subiectului.
Am luat un tren spre Kalka cu un sentiment de nostalgie față de ceea ce trăisem în Solan dar și datorat bunătății oamenilor întâlniți în satele misterioase și solitare de acolo. Am fost primit în casele lor, am mâncat ceea ce ei mâncau și am trăit după stilul lor de viață mai bine de o lună. Din Kalka în Delhi am făcut patru ore apoi trebuia să iau avionul pe la 14.00 spre Thiruvananthapuram.
Mare mi-a fost mirarea să văd că zborul mi-a fost anulat. Urma să fac vreo 3 până la destinație și să mă și odihnesc pe avion. Am rămas calm și am cerut o alternativă. Cea mai apropiată era cea de la ora 21.00 cu escală de 5 ore în Mumbai și de acolo urma să mai fac 3 ore spre Thiruvananthapuram. Am rămas centrat și am mers cu fluxul vieții care se derulează atât de unic încât nu poți decât să te bucuri de frumusețea sa mirobolantă.
M-am cazat la același hotel unde era și Frederikke, am luat o cameră ieftină și am dormit câteva ore într-un pat foarte confortabil care parcă mă aștepta după aproape 15 ore de deprivare de somn. Am ieșit a doua zi pe plajă să practic phowa dar am simțit că nu era locul și momentul potrivit pentru a aprofunda partea asceasta. Frederikke îmi trimisese un screenshot cu calitatea aerului care era critică în acea zonă. Fenomenul ar fi fost cauzat de utilizarea unor substanțe nocive în agricultură, iar emanațiile lor în atmosferă aveau efecte catstrofale pentru mulți oameni. Acuma nu vă imaginați că după 3 săptămâni acolo, gata, te îmbolnăvști de plămâni!
Erau zile și zile, unele mai bune decât altele. Te mai trezeai câteodată mergând pe stradă și obosind după 40 de pași. Asta în zilele proaste. Odată Frederikke mi-a spus că a căutat un bancomat și pe Google Maps cel mai apropiat apărea undeva la 45 de minute de mers pe jos. După 10 minute a început să gâfâie, să plângă și s-a întors.
Vă imaginați și voi că existau consecințe fiziologice și emoționale.
Pentru două săptămâni cât am stat acolo, pot să zic că practica mea s-a bazat pe mantre și devoțiune. Dimineața beam cafeaua alături de Frederikke. Deja avusese o scurtă experiență cu ashramul Shivananda care îi lăsase totuși un gust amar pentru felul în care erau tratați cățelușii acolo.
Din ce am înțeles cățelușii nu erau bine primiți în interiorul locației și eu personal, pot să înțeleg și atitudinea lor. Oricum, în Kerala, lucrurile acestea se tot întâmplă, poți vedea într-o veselie patrupede fără adăpost umblând pe plajele locului, majoritatea subnutriți.
Frederikke iubea tare mult necuvântătoarele. Cățelușii în special. Într-una dimineți mi-a povestit cum în urmă cu o seară a întâlnit un cățel rănit și foarte bolnav. Imediat ce i-a văzut situația, l-a hrănit și a sunat un prieten veterinar. În timp ce căuta o farmacie specială pentru a-i procura medicamentele necesare pentru a se însănătoși, o ploaie puternică s-a repezit peste oraș. Asta a îngrijorat-o foarte tare. Animalele fără stăpân se împrăștie prin diferite locuri și aleargă pentru a găsi un loc cât mai sigur pe timpul furtunii.
Mi-a mărturisit foarte sincer că simțise o conexiune cu acea ființă și că se simțea îndatorată pentru a o ajuta. Știu că pentru mulți astăzi grija pentru animale este mai mare decât cea pentru oameni. Totuși, în mănăstirile budiste tibetane unde am petrecut ceva timp, am văzut cum călugării făceau cercuri de la stânga la dreapta în jurul stupelor în timp ce recitau mantre. Câteoată erau amuzanți pentru că țineau legate de robă o cutie cu mâncare ademenitoare pentru a fi urmați de către cățelușii care coabitau cu ei în mănăstire.
Când se învârteau în jurul stupei, cățeii alergau după ei. M-am mirat să văd că făceau asta și la un momentdat i-am întrebat de ce. Ei mi-au răspuns că orice ființă este în propria ei călătorie spre Nirvana, iar cățeii, nu se află în mod întâmplător la mănăstire. Poate au avut existențe împreună și resimt un atașament karmic față de ei sau acel loc. De aceea ei considerau că dacă îi vor însoți în turele ritualice vor căpăta imprinturi care se vor dezvolta în viețile ulterioare.
Deci, să revenim la Frederikke… ce crezi că s-a întâmplat cu cățelul? L-a găsit?
Pastila de alchimie, astăzi 13.07.2023, Chiang Mai, Thailanda. Editorialul ”Pastila de alchimie” este un evantai de mărgăritare spirituale cu tâlc, decupate din viața noastră de zi cu zi, din experiențele cotidiene, ori versuri care ating sufletul și deschid inima.
𝘈𝘥𝘪𝘺𝘰𝘨𝘪, 𝘚𝘦𝘢𝘭 𝘖𝘧 𝘗𝘰𝘸𝘦𝘳, 𝘓𝘰𝘷𝘦 & 𝘞𝘪𝘴𝘥𝘰𝘮.
𝗔𝗠𝗔 𝗘𝗧 𝗤𝗨𝗢𝗗 𝗩𝗜𝗦 𝗙𝗔𝗖, 𝟮𝟬𝟮𝟯.
⮕ Citeste cartea “Magia cu sigilii”: https://bit.ly/3T1SPWR
⮕ Citeste cartea “Respiratia Primordiala: Imunitate si Etaz”: https://bit.ly/3SZRWOI
⮕ Cartea ”Magia cu moldavit”: https://tinyurl.com/yckynfep
⮕ Cadouri Sigilii Alchimice: www.sigilcrafter.com
⮕ Moldavit autentic din Cehia: https://t.ly/qZla
𝗖𝗨𝗥𝗦𝗨𝗥𝗜
⮕ Curs Psihomagie Si Tarot (1 Noi 2023/3 luni/sesiuni bisaptamanale): https://t.ly/StTAW
⮕ Curs online ~ Atrage Sufletul Tau Pereche Cu @suntuncopac_growth > https://t.ly/OjC0
⮕ Curs Online Kundalini Yoga: https://t.ly/iitv
⮕ Curs Online Breathwork (Imunitate): https://t.ly/Y3mv
——————
Sesiuni ONLINE private yoga, tai chi, vindecari energetice, tarot, soulmapping, sigilii:
👉🏼 Urmareste-ma pe Instagram — https://www.instagram.com/sealofpower
👉🏼 Urmareste-ma pe Telegram — https://t.me/sealofpower
