Eu: M-a întrebat cineva dacă ”bunătatea” ar trebui să fie oferită necondiționat ca și iubirea. Ce spui?
Elyōn: Bunătatea trebuie să fie conștientă ca să fie bunătate, altfel este nevoie de atenție. Când manifești bunătatea conștient, o faci cu inima deschisă. Orice Templu are fundație, iar pilonii Lucrării spirituale sunt cei ai iubirii. Dar cum poți să iubești totul? Nu-i așa? Îndrăgostindu-te de Dumnezeu, de tot ceea ce există, percepând totul ca o emanație care se degajă din lumile superioare.
Eu: La fel ca Harul.
Elyōn: Dragostea este Harul. Dumnezeu te iubește dar oare tu cum poți iubi ceva ce nu cunoști sau recunoști? De aceea este nevoie să pătrunzi în interior atât de adânc încât să descoperi acel sentiment sublim de iubire care este o parte inerentă din tine.
Eu: Și ce se întâmplă dacă fac asta?
Elyōn: În felul acesta te îndrăgostești de Dumnezeu, de Infinitate. Dragostea lui Dumnezeu deja există pretutindeni, la fel ca cea a unui părinte pentru copilul său, dar copilul nu a învățat încă ce este iubirea pentru că încă nu a cunoscut că este deja în el. Dragostea lui Dumnezeu a coborât peste oameni, este deja acolo, atunci când te îndrăgostești, urci pe Scara Conștiinței.
Eu: Și cum poți face asta efectiv? Este doar un ”fel de a spune”?
Elyōn: Unde este Dumnezeu, dacă este Infinit?
Eu: Pretutindeni, nu? Inclusiv în mine, presupun.
Elyōn: Presupui pentru că nu ești sigur. Dovezile care să te convingă ar să privești în interior ar fi inutile pentru că tu trebuie să înveți un alt limbaj, un alt fel de a comunica, asemeni unui copil care învață să vorbească. Curajul vostru, Puterea voastră au fost furate fără să fi știut măcar. Sunteți părtași la un scenariu la care nu v-ați fi angajat niciodată dacă ați fi știut ce urmează. Voi… ați mușcat dintr-un fruct otrăvitor și nici nu v-ați dat seama că v-ați înecat și ați căzut într-un somn adânc. Uite, de-asta nu poți vedea esența ta christică. Voi aveți o traumă a orbirii în care vi s-a luat dreptul de a vă vedea splendoarea, de aceea toate sistemele lucrează cu minciună, cu întuneric. Nu oricine suflet are capacitatea de a vedea lumina în întuneric, ci doar cele mai iscusite și mai avansate pe Scară.
Dacă îți voi spune că Dumnezeu este în tine nu te va ajuta cu nimic, egoul tău în schimb se va împăna cu o laudă care ție personal, îți va face mai mult rău decât bine.
Fructul biblic nu este altceva decât căderea în capcana plăcută a experiențelor senzoriale. Când ești avid după dorințele din lumea externă, care este o aparență de fapt, uiți că Infinitatea se află înlăuntru. Păi cum să mă crezi tu că Dumnezeu se află în tine atâta vreme cât atunci când închizi ochii este beznă?
Oamenilor li s-a făcut o mare nedreptate! O altă rană adâncă a voastră este și nedreptatea, să știți. Orbirea, să nu vedeți adevărul și nedreptatea vă dă senzația falsă că mereu, mereu, ceva nu este în regulă și trebuie reparat.
Marea nedreptate care vi s-a facut este aceea că vouă nu vi s-a dat niciodată ocazia să citiți contractul semnat în absența voastră, cu lumina stinsă, pe nevăzute. Doar v-ați trezit aici în uitare.
De aceea, oamenii și-au făcut idoli, statui, amulete, obiecte cultice. Ei cred că se apropie astfel mai mult de Dumnezeu, de ei înșiși, dar de fapt doar își amintesc. De aceea dacă îți spun că Dumnezeu este în afară, adică undeva sus, mai departe, vei fi dispus să mă crezi pe cuvânt. Așa că da, există o metodă pe care ți-o pot insufla și este sursa inspirației tale pentru cartea ”Respirația primordială” unde ți-am trimis o boală de plămâni doar ca să fii forțat să privești în interior și să asculți. Oamenii cred că fac de unii singuri ceea ce fac, dar de fapt, noi la facem de mână cu voi… și nu doar noi, dar nu este momentul să vorbim despre asta.
Esența respirației primordiale este aceasta. Dacă Iubirea lui Dumnezeu este pretutindeni, înseamnă că este și în aerul pe care îl respiri. Corect? Asta înseamnă că de fiecare dată când respiri, respiri Iubirea Divină în celulele tale. Doar această intenție pură te poate ilumina spiritual. Practicând, vei constata inevitabil adevărul imuabil și incontestabil că Dumnezeu este esența ta.
Eu: Inspirând, îl aduci pe Dumnezeu în interior?
Elyōn: Nu! Este imposibil să aduci în interior ceva ce există deja acolo. Prin inspirația îți deschizi ființa să primească adevărul că Dumnezeu este deja în tine.
Eu: Revenind la bunătate…
Elyōn: Bunătatea este doar o extensie a Iubirii. Nu poți să iubești fără să fii și bun în același timp. Întrebarea pe care o adresez vouă, este bunătatea ta conștientă sau este doar un act automat prin care primești validare? Pentru aici se află dilema cea mai mare. Bunătatea nu este un motiv pentru a capta atenția și a obține foloase proprii, ci un act care apare natural, dar secundar iubirii. Prin bunătate, poți constata sincer cât de evoluat spiritual ești.
Sesiuni Private, Dezlegări Contracte De Suflet
