#9 Calea Purificării
Calea cu nr. #9 este și calea solitudinii, a introspecției. Asceții iau acest drum al pustniciei pentru a-și goli mintea de conținutul vocii lumii. Calea purificării este un motiv ciclic al vieții noastre și apare în momentele în care avem nevoie de a ne întoarce la noi înșine după perioade lungi în care aura noastră a încorporat energii și forme gând de la ceilalți. Calea nr. #9 este a acelora care se dedică muncii spirituale asidue. Dumnezeu începe să vorbească atunci când lumea dimprejur tace, în mijlocul naturii. Eremitul înțelege că acea voce a fost mereu acolo, doar că era bruiată de larma lumii. Un eremit autentic, nu pleacă din lume, ci face ca lumea să plece din el. Lumină: introspecție; cunoaștere de sine; realizare spirituală; susținerea altora spre a-și descoperi potențialul; explorarea lumii interne; solitudine Umbră: singurătate; judecată; atitudine ostilă; perecționism; sărăcie; castitate/impotență/promiscuitate Esență: purificând vocea lumii, vei asculta graiul îngerilor dar bucuria cea mai mare este atunci când împărtășești cu cineva cele auzite și nu ții pentru tine mesajul Dezlegare: ”În Numele lui Eu Sunt Cel/Ceea Ce Sunt chem acum toate contractele mele de suflet în care am agreat să trăiesc în singurătate și sărăcie, în promiscuitate sau mercantilism, în abuzuri sau refuzuri care nu erau parte din destinul meu, crezând că aceste paradoxuri îmi înalță sufletul. Mă dezleg de toate jurămintele de castitate și de renunțare, momente în care nu am iubit lumea și am judecat-o și m-am osândit pe mine din cauza aceasta. Mi-am găsit refugiu în pustiul codrilor ori al deșertului ori m-am pierdut pe mine iarăși în lume și am uitat cine eram! Mi-aduc aminte de vremurile acelea când nu mi-am respectat templul și l-am purtat pe marginea prăpastiei, nu i-am prețuit frumusețea, m-am lipsit de apă și de hrană și mi-a slăbit puterea în felul acesta. Ori m-am pierdut în lumea simțurilor și-am zis că zidirea mea este mai de preț decât Lumina ce se afla în interiorul ei! Strălucirea ochilor mei la început era doar oglinda luminilor atârnate pe stâlpii din mijlocul metropolelor, dar când am privit înlăuntru am văzut că Lumina incadescentă a Ființei ardea neîncentat. Am știut atunci că eu sunt Farul care luminează lumea și că strălucirea flăcării mele va reaminti umanității de lumina ei. Nu mă voi îndestula, pentru că hrana cea mai de preț pe care o cunosc este Lumina. Mă voi sustrage de la judecata firii și voi emana înțelepciune și adevăr prin glasul meu. Mi-am găsit într-un sfârșit chilia adevărată, în centrul sacru al inimii mele și am avut parte de-un nou început… acolo, în odaia ei, verde-smarald, mă voi retrage ori de câte ori mă va chema și voi primi pe celălalt cu iubire în locașul ei sfânt pentru că zidirea îmi este curată și purificată! Adrian Constantine Băjenaru Traseul nr. #9 în Arborele Vieții Milă (Chessed) / Frumusețe (Tipharet) Arkana IX, Eremitul. Se iluminează prin retragere. Scopul meu mai realist al renunțării nu este altceva decât descoperirea adevărului interior și a păcii mentale. Semn zodiacal: Fecioara (23 august – 22 septembrie) este un semn de pământ guvernat de Mercur, cunoscut pentru natura sa practică, analitică și atentă la detalii. Cei născuți sub acest semn sunt adesea meticuloși, organizați și muncitori, având un puternic simț al datoriei și al responsabilității. Fecioarele sunt deseori percepute ca perfecționiste, având un ochi critic și o dorință de a îmbunătăți tot ceea ce le înconjoară. Sunt foarte bune la rezolvarea problemelor și oferirea de soluții practice, fiind apreciate pentru abilitățile lor de a planifica și de a administra eficient. Deși pot părea rezervate sau critice, ele sunt, de fapt, persoane extrem de loiale și de ajutor, care își doresc să fie de folos celor dragi.